Cand comunicarea cu adolescentii devine dificila
Adolescentii visatori… Adolescenta este o perioada de tranzitie biologica, psihologica si sociala. Mai precis, acea perioada a vietii care face trecerea de la copilarie la maturitate.
Adolescenta are trei etape: adolescenta timpurie sau pubertatea situata intre 12 si 14 ani, adolescenta de mijloc situata intre 14 si 17 ani si adolescenta tarzie situata intre 17 si 19 ani.
Adolescenta prelungita 18\20 – 25 ani – cuprinde studentimea si tineretul integrat în forme de munca, in ambele cazuri independenta da un plus de energie personalitatii. Gustul pentru informatie se diversifica, se manifesta nevoia de participare la viata sociala. Viata sentimentala intensa este relativ instabila.
Adolescenta nu este o perioada de ,,criza”, o varsta ingrata sau contestata, dar unele carente educative pot determina aparitia unor conduite deviante. Mediul in care creste si se dezvolta adolescentul, contextul extrascolar in care se afla in afara scolii, dar si alti factori conditioneaza orientarea prosociala ori antisociala a adolescentului.
Fa un efort!
“De la un timp nu mai vorbeste cu noi. Adica vorbeste din ce in ce mai rar, povesteste o mama. Nu mai putem discuta cu el, nici eu, nici tatal lui. Parca nu ne mai suporta. Orice ii spunem il enerveaza, nu mai are rabdare sa ne asculte, pleca trandind usa. Nu ii spunem nimic de rau, chiar nu intelegem ce i se intampla…”
Indreptandu-se catre independenta, adolescentul are tendinta sa parcurga drumul cel mai facil din punctul lui de vedere. Astfel, ii este mai simplu sa emita un “Pff…” in loc sa aduca argumente in discutie. Ii este mai la indemana sa tranteasca usa semnalizand nu doar ca ar fi furios, ci si ca el conduce discutia si ca el hotaraste cand se termina discutia, nu parintii. Fa un efort de imaginatie, pune-te in locul lui si da noi semnificatii gesturilor lui.
Atitudinea in conversatia cu adolescentii
Tratati-i pe adolescenti cu respectul pe care l-ati arata unui partener egal in drepturi. Tratati-va copilul ca pe un egal in discutii.
Nu-l intrerupeti, lasati-l sa termine ce are de spus.
Nu-l criticati. Incercati sa va controlati atitudinea in relatia cu el, tocmai ca sa nu ii dati prilejul de a specula o eventuala ironie sau gluma “facuta pe spatele lui.”
Luati initiativa!
Uneori, adolescentului ii este dificil sa initieze dialogul cu parintii din diverse cauze. Acest aspect nu trebuie interpretat neaparat ca un semn de necolaborare si o retragere in mutism. Inchipuiti-va ca, uneori, copilul nu are cuvintele la el. Uneori nu stie cum sa exprime mai bine ce doreste si se gandeste ca, decat sa o dea in bara, mai bine tace.
Cand observati ca retragerile devin din ce in ce mai dese, puteti lua dumneavoastra initiativa! Invitati-l la un film, la o pizza, la un joc in doi pe PlayStation. Aveti nenumarate posibilitati!
Fiti strategici!
Daca ati reusit sa incepeti dialogul cu el, aveti grija sa aplicati o strategie de genul win-win, adica o strategie in care ambele parti vor avea ceva de castigat. Abordati subiecte pe care stiti ca le stapaneste, care ii plac si/sau care il pun in valoare:sport, arte, jocuri, muzica.
Comunicati cu adolescentii in stilul lor
Au adolescentii un stil de comunicare? Evident!
Toti au telefoane, se dau pe net, folosesc WhatsApp, Facebook, Instagram, Messenger, Skype, Zoom. Exista posibilitatea ca ei sa comunice mai mult in scris, decat verbal. In felul acesta pot gestiona intr-un mod particular discutia, o pt imbogati conform propriei creativitati, o pot infrumuseta adaugand elemente grafice, emoticoane si sunete.
Daca dialogul cu adolescentul sufera, ai la indemana toate acestea. Decat sa strigati unul la altul prin usa, un SMS ar fi de preferat. Luati in considerare ca, in acest fel, va pliati pe stilul lui 😊!
Iar daca nu reusiti nimic din toate aceastea, apelati la psihoterapeut.